EXCLUSIV EVZ. „Fiica faraonului“, Zoia Ceauşescu, va deveni o Julietă a literaturii. Scriitorul Petru Popescu aşterne pe hârtie, după 35 de ani, povestea de iubire imposibilă trăită alături de fiica dictatorului, în romanul „Supleantul“. Sursa: Arhiva personală
1 /.
EVZ: „Petru Popescu a ştiut ce vrea. A avut o dragoste statornică. A avut o obsesie“, spunea George Pruteanu într-o cronică. Povestiţi-mi despre dragostea statornică şi obsesia dv.
Petru Popescu: Dragostea statornică a fost pentru Bucureştiul meu natal. Obsesia a fost cu literatura şi cu firea omenească, desigur, dar şi cu puterea absolută din România. Dacă erai un artist important, trebuia să joci faţa-ascunselea cu puterea şi, cu cât erai mai citit, cu atât erai mai pândit de putere. Mai cu seamă când la cititori s-au adăugat personaje importante ale oligarhiei, inclusiv odrasla cea mai iubită a „faraonului României“, cum îi spuneam eu lui Ceauşescu.
Cum aţi cunoscut-o pe Zoia, despre care vreţi să scrieţi? Ce v-a atras la ea?
Prima mea conversaţie cu Zoia a fost într-un avion pe ruta Berlin Est-Bucureşti şi am aflat că mă citea. Apoi a avut loc o prietenie, extrem de scurtă, de nici măcar un an. La sfârşitul ei, Zoia mi-a dat un sfat pe cât de important pe atât de neaşteptat şi chiar de periculos pentru ea: „Salvează-te!“ Paradoxal, să fug spre libertate a fost îndemnul ei la sfârşitul raportului pe care l-am avut, pe care vreau să-l descriu în scris.
Era Zoia „uşuratică“, aşa cum spune Alex. Ştefănescu?
Uşuratică pentru cineva trăind atât de sus în societate e un termen incompatibil. La culmea puterii, poţi face orice. S-a dovedit că, dacă a fost sălbatică şi şocantă în tinereţe, Zoia a putut fi matură şi tragică mai târziu.
Cum se simţea un tânăr scriitor român în poziţia de amant al fiicei dictatorului?
Zoia a fost o pe
