Cel mai râvnit trofeu al cluburilor a fost câştigat în 1967 de Celtic Glasgow cu o echipă compusă numai din jucători născuţi lângă stadionul „Celtic Park“. Sursa: www.celticfc.net

Dezvoltarea continuă a fotbalului a depreciat latura naţională a echipelor de club din Europa. Formaţiile de top păstrează 3-4 „băştinaşi“ şi îşi completează loturile cu stranieri veniţi din toate colţurile mapamondului. A fost însă o vreme (primele decenii după cel de-al Doilea Război Mondial) când performanţa în fotbal făcea casă bună cu patriotismul local. În afară de Steaua Bucureşti, au mai existat doar trei echipe care au câştigat Cupa Campionilor Europeni folosind jucători de aceeaşi naţionalitate: Benfica (1961, 1962), Real Madrid (1966) şi Celtic Glasgow (1967).

Aceasta din urmă are însă o poveste absolut specială, unică în istoria fotbalului. Celtic a câştigat trofeul având în teren numai jucători scoţieni, toţi 11 născuţi şi crescuţi în acelaşi cartier, în apropierea stadionului „Celtic Park“! Era pe vremea când fotbaliştii nu erau schimbaţi dacă oboseau. Singura înlocuire permisă în timpul celor 90 de minute era cea a portarului, în caz de accidentare.

Catenaccio şi-a pierdut aura la Lisabona

În acea perioadă romantică, Celtic Glasgow era un amestec de suporteri şi jucători. Fanii îi tratau pe fotbalişti ca pe unii de-ai lor. Billy McNeill, căpitan la Celtic în anii ’60, îşi aminteşte într-un interviu luat de presa scoţiană la 40 de ani de la momentul câştigării Cupei Campionilor: „Toţi eram de-ai locului, din cartierul Parkhead. Toţi am crescut pur şi simplu poartă în poartă cu stadionul «Celtic Park»! Doar Bobby Lennox venea de la câteva mile depărtare...“.

Celtic a întâlnit în finala Cupei Campionilor din 1967 teribilul Inter Milano, al lui Helenio Herrera. „Nerazzurrii“ îşi tră- iau perioada de glorie, cu Mazzo