Se războiesc, se confruntă sau rămân mereu tăcute fără să-şi vorbească. Aşa sunt, de obicei, surorile într-o familie. Sentimentele dintre ele sunt mereu pasionale, dar tocmai de aceea constituie un adevărat laborator al feminităţii. De ce coexisă o asemenea paletă de sentimente între surori? „Pentru că totul începe cu rivalitatea”, explică Maryse Vaillant, psiholog la Universitatea III, din Paris. „O rivalitate oedipiană pentru captarea dragostei tatălui”, susţine Vaillant. Această dorinţă generează o competiţie acerbă.

Fiecare dintre fiice se luptă – în mod inconştient – cu armele proprii să fie văzută, iubită, dar mai ales preferată. Este o „luptă” purtată în teren vestimentar, al iubirilor şi care duce la certuri, urmate de împăcări şi din nou la conflicte... Cu toate acestea, aceste confruntări sunt de dorit, explică autoarea franceză, deoarece sunt structurante.

Este bine ca părinţii să nu reprime brutal astfel de confruntări ordinare, deoarece în timp conflictele vor reizbucni mai târziu în viaţă şi se pot transforma în ură secretă sau exprimată. Subconştientul stochează toate geloziile, agresiunile şi „trădările”, iar mai târziu se vor răsfrânge asupra relaţiilor dintre fiice.

Partenere şi rivale

Pe de altă parte, susţine specialista franceză, chiar dacă părinţii îşi doresc o relaţie armonioasă între fiice, există în mod inconştient o alegere pe care părinţii o fac între fete. Alegerea este determinată fie de faptul că fiecare părinte se regăseşte într-unul dintre copii, fie de faptul că acesta reprezintă idealul unuia dintre părinţi.

O proiecţie de tipul „fata mea contra fata ta” trasează fetelor un rol deja scris de părinţi. Fie fata cu o carieră strălucită, fie cea seducătoare şi cochetă, vedetă de cinema, fie fata care adoptă rolul mamei de familie, fie cea care suplineşte lipsa unui b