PD-L chiar credea ca a castigat alegerile. Credea ca e vremea pentru sampanie, relaxare si imparteala, ca doar cu strategiile isi bate capul Traian Basescu.

Si fix cand le era lumea mai draga liderilor democrat-liberali de la centru si din teritoriu, presedintele i-a adus brutal cu picioarele pe pamant.

Traian Basescu pare sa se fi saturat sa fie locomotiva unor vagoane cam goale si total inerte, pe care, ce-i drept, tot el le-a creat.

S-a saturat sa care in spate un partid greoi, lipsit de nerv si imaginatie, precum si o veche garda democrata oricand gata sa comita o mica tradare, atunci cand presedintele se uita in partea cealalta, ca sa-si rezolve propriile interese. Ma tem ca, departe de a fi mentionati ca exemple pozitive, Vasile Blaga si Adriean Videanu au fost, de fapt, principalii vizati.

In pofida faptului ca a castigat cel mai mare numar de mandate in parlament, PD-L nu are motive foarte mari sa sarbatoreasca. Sigur, prin comparatie cu glontul care le-a trecut pe la ureche in seara alegerilor, democrat liberalii se pot considera fericiti.

Daca depasim insa nivelul acestei comparatii, desprinsa parca dintr-un celebru banc, PD-L a performat electoral sub asteptari, in primul rand pentru ca nu a reusit sa-si mobilizeze electoratul.

Sa nu uitam ca PD-L avea, la un moment dat, intentii de vot apropiate de 50%. Daca obtineau macar 40% si-ar fi permis relaxat o guvernare majoritara impreuna cu UDMR si minoritatile. Electoratul protocaliu a absentat insa masiv de la urne, acelasi electorat care altadata a fost prompt la datorie. Asta dupa ce, in vara, Vasile Blaga pierduse Bucurestiul din acelasi motiv.

Iar pentru asta sunt responsabili sunt atat liderii de la centru, cat si cei din teritoriu, care nu au reusit sa creasca si sa impuna figuri noi cu discursuri credibile si viguroase.