La Chişinău, poliţiştii trăiesc pe spatele negustorilor.Să vinzi o bucată de brânză, o sticlă cu lapte sau câteva roşii amărâte pe străzile din Chişinău, Republica Moldova, e o adevărată aventură. E un pariu cu poliţia, pierdut din start. Ca să nu rămână fără produsele aduse din ograda lor, bieţii ţărani, veniţi chiar şi de la zeci de kilometri de oraş, plătesc bani grei. Beneficiari sunt poliţiştii şpăgari, care au instituit “taxa La Chişinău, poliţiştii trăiesc pe spatele negustorilor.Să vinzi o bucată de brânză, o sticlă cu lapte sau câteva roşii amărâte pe străzile din Chişinău, Republica Moldova, e o adevărată aventură. E un pariu cu poliţia, pierdut din start. Ca să nu rămână fără produsele aduse din ograda lor, bieţii ţărani, veniţi chiar şi de la zeci de kilometri de oraş, plătesc bani grei. Beneficiari sunt poliţiştii şpăgari, care au instituit “taxa La Chişinău, poliţiştii trăiesc pe spatele negustorilor.

Să vinzi o bucată de brânză, o sticlă cu lapte sau câteva roşii amărâte pe străzile din Chişinău, Republica Moldova, e o adevărată aventură. E un pariu cu poliţia, pierdut din start. Ca să nu rămână fără produsele aduse din ograda lor, bieţii ţărani, veniţi chiar şi de la zeci de kilometri de oraş, plătesc bani grei. Beneficiari sunt poliţiştii şpăgari, care au instituit “taxa de protecţie”, de care, spun precupeţii jecmăniţi, nu scapă absolut nimeni.

Viaţa e dură la Chişinău, o capitală în care se calcă pe bătături aproape un milion de oameni, mulţi dintre ei aciuaţi aici de prin toate colţurile unei ţări în care sărăcia e la mare preţ şi se distribuie cu generozitate în mod egal, indiferent de vârstă sau de pregătire.

Poate şi de aceea, poliţiştii cu metehne de miliţieni, dar cu spirit de întreprinzători, au înţeles că nimic nu are voie să mişte fără ştirea lor şi au găsit soluţia care să alunge, cât de cât, criza financiară c