Lipsa unei majorităţi politice în parlament i-a transformat pe liberali în recordmeni ai folosirii acestui tip de instrumente. Sursa: Agerpres

În patru ani de mandat, cabinetul Tăriceanu a reuşit să încropească nu mai puţin de 719 ordonanţe de urgenţă (OUG), cu circa 40 mai multe decât au reuşit social-democraţii în anii în care la Palatul Victoria era instalat Adrian Năstase.

Doar în ultimul an de mandat al liberalilor au fost adoptate şi puse în aplicare 211 ordonanţe de urgenţă, cu toate că după aderarea la UE guvernarea prin OUG-uri trebuia restrânsă. În 2004, cabinetul Năstase se limitase la 137 de astfel de acte normative.

Explicaţia, susţin analiştii politici, constă în incapacitatea liberalilor de a-şi asigura o susţinere confortabilă în parlament. „Jocul prin parlament presupune un risc enorm pentru un guvern minoritar. Guvernul Tăriceanu a fost o structură improprie, pentru că a avut o susţinere în parlament de 23-24%, plus colaborarea cu un partener tăcut, PSD-ul, coabitare dificilă, bazată pe schimburi“, a explicat analistul Eugen Teodorescu. Numărul mare de ordonanţe de urgenţă promulgate de cabinetul Tăriceanu în ultimul an de guvernare sunt grăitoare şi pentru tensiunile din ce în ce mai pronunţate dintre liberali şi social-democraţi, partenerul din umbră al executivului.

„Guvernarea prin OUG nu este un mecanism democratic, reconoscut de UE, însă pentru liberali era singura şansă de a-şi pune în practică politicile de guvernare“, a adăugat Teodorescu.

Bâlbâială la taxa auto

Cele mai contestate ordonanţe de urgenţă ale executivului condus de Călin Popescu-Tăriceanu au fost date în luna „cadourilor“. Înainte de aderarea la Uniunea Europeană, în decembrie 2006, Ministerul Economiei şi Finanţelor, la a cărei şefie se afla la vremea aceea Sebastian Vlădescu, era hotărât să renunţe