- sau ce se mai întîmplă iarna pe malul unui lac faimos -
Sezonul pentru staţiunile balneare se încheie înainte de Crăciun. Ultima serie de tratament începe în primele zile ale lunii decembrie şi durează 18 zile. Pensionari şi salariaţi cu venituri mici, de la sate şi oraşe, obosiţi sau bolnavi, cu reumatisme, poliartrite, anchiloze, artroze, pareze, nevralgii, cardiopatii, tulburări circulatorii, dispepsii, gută şi multe alte boli se pot bucura de biletele cu preţ redus, dacă au reuşit să biruie în bătăliile şi cozile de pe la casele de pensii. Nămolul, băile minerale, galvanizările, împachetările şi alte proceduri alină suferinţele acestor oameni cazaţi prin hotelurile impregnate cu miros de sapropel sau sulf, administrate de Ministerul Muncii, de sindicate şi, mai nou, şi de proprietari privaţi. La Amara, suveran este nămolul sapropelic. "Cel mai bun nămol din Europa" după cum îl laudă localnicii. Dar alţi europeni în afară de români nu prea ajung la Amara.
Începutul lunii decembrie e ceţos. Ceaţă e şi la Slobozia, unde pe stradă au apărut un fel de lampioane rotunde şi pufoase, de bună seamă agăţate cu ocazia sărbătorilor, printre ele mai atîrnînd şi cîte un baner electoral uitat, cu figuri de candidaţi precum Ştiucă sau Neacşu. Tot ceaţă e şi pe şoseaua ce leagă Slobozia de Amara, ceaţă şi pe lacul de agrement dinainte de intrarea în staţiune. Un muncitor cu un singur dinte se recomandă drept administrator al micului camping de lîngă micul lac. Pretinde că repară căsuţele de lemn şi aranjează totul pentru vara viitoare. Lîngă bărcile aşezate cu fundul în sus zac nişte tractoare mari cu utilitate incertă. "Ne plimbăm cu ele pe aici - explică omul şmechereşte - mai mult nu vă spun că, de fapt, nu sînt eu administratorul, el a plecat în Italia." Nu înţeleg nimic.
Nămolul scump
Lacul Amara e la rîndu-i scufundat într-o ceaţă care şterge c
