O fetiţă de aproape 6 ani, din Craiova, ştie că Moş Crăciun e bun, că îi plac copiii cuminţi şi, de aceea, o dată pe an, le aduce cadouri minunate. Sursa: Gabriela Zanfir

Faţa micuţă a Aniei este încadrată de câteva şiraguri de bucle largi, ample şi subţiri, dezordonate, cafenii. Ochii ei aduc a boabe de cafea braziliană, coaptă. Sunt sinceri, extrem de sinceri. Dacă vreţi să ştiţi ce spune certificatul de naştere, atunci vorbim cu Ania Cojocăreanu, care are 5 ani şi este născută în Craiova.

Vorbim pe teritoriul ei: camera plină de jucării. Jucării magice. „Eu am luat magie de la jucăriile aduse de Moş Crăciun, pentru că el e magic, iar jucăriile de la Moş Crăciun nu sunt ca jucăriile de la magazin. Toate jucăriile mele sunt magice. Eu le-am dat magie, pentru că mă joc cu ele. Ele pot să-şi dea magie şi între ele. Se distrează când eu sunt plecată. Se uită pe cărticelele mele, învaţă, colorează, se joacă“, râde Ania, în timp ce radiografiază viaţa jucăriilor magice, ca să înţelegem şi noi, oamenii mari, despre ce e vorba. „Am văzut odată că Zâna cea Bună a venit aici, a dansat, s-a jucat cu jucăriile mele şi Bambi s-a mişcat“, continuă fetiţa, luând puiul de căprioară în braţe.

Câte un Moş pentru fiecare

Dar Ania are ochii extrem de sinceri: „De fapt, nu eu am văzut, mi-a spus mami. Dar Bambi chiar s-a mişcat!“. Dintre toate jucăriile magice, una îi este cea mai dragă. Nu e nici cea mai mare, nici cea mai nouă, nici cea mai colorată, dar e preferata ei. „Am şi eu o prietenă foarte bună, focuţa, pe care o cheamă Focuţa“, continuă Ania şi aduce de lângă perna ei un pui mărunt de focă, alb, turtit, martor al tuturor viselor fetiţei. „Ştiai că focile trăiesc acolo unde e gheaţă? Şi sunt şi urşi polari, şi pinguini polari şi vulpi polare?“, se interesează, iscoditoare. „Eu ştiu!“

Şi dacă nu ştia, a aflat că M