Parteneriatul cu Romania, numele oficial si sonor al pactului cu diavolul - cum il vad deopotriva atit sustinatorii PDL, cit si cei ai PSD - este un rau necesar la vremuri de criza. Democrat-liberalii si social-democratii s-au facut frati pina sa treaca puntea - criza, spun ei - si chiar ceva mai mult de atit, promitind ca se vor suporta reciproc pe durata intregului mandat de 4 ani. Persista insa senzatia ca acolo, la virf, nu s-a discutat despre romanul ajuns la ananghie, ci despre cum sa se fenteze sursele de bani in folosul celor care au flaminzit pina acum in opozitie. Asta pentru ca, in mod contrar practicilor si traditiilor europene carora ne-am aliniat si noi, tratativele duse prin diverse locuri intre cele doua partide nu au fost deloc transparente. Nici dupa ce au batut palma, ieri, zimbind fortat in fata blitzurilor, nu vor arata tarii ce contine pactul cu diavolul in anexele sale, ci numai un text tiparit frumos si legat in coperte impecabile, continind aceleasi expresii de lemn derivate din cuvintele "vom face totu' pentru...".
Cei care nu vad cu ochi buni alianta PSD si PDL reproseaza, dincolo de impacarea subita a celor doi inamici, nepotrivirea de doctrine, chiar daca fostii democrati (acum democrat-liberali) au facut stinga-mprejur si s-au declarat de dreapta cu citiva ani in urma. Insa acest lucru n-ar trebui sa ne mire, cita vreme o asemenea asociere - conservatorii cu social-democratii - s-a facut in premiera si in Germania. Sigur, comparatia este fortata, pentru ca politica germana si protagonistii ei nu se pot compara cu ce se gaseste pe la noi. Solutiile de criza vin in situatii de criza, chit ca solutia gasita la Bucuresti se intinde pe tot mandatul, si nu doar pe un an, cit se preconizeaza ca se vor resimti efectele crizei. Ceea ce poate insemna ca la sfirsitul lui 2009 vom fi tot in criza sau ca Basescu este un idealist, crezind c
