Oricat ne dam de ceasul mortii, criza pare decisa sa nu ne loveasca din cale-afara. Citesc intr-o publicatie proaspat aparuta ca in Romania investitiile straine directe au crescut doar intr-o singura luna – cea care tocmai a trecut – cu aproape un miliard de euro, respectiv 963 milioane euro. Au crescut, nu au stat pe loc si nici nu au dat indarat. Pai, atunci… cum ramane socoteala cu marasmul? Vor fi fiind strainii natarai sa-si ingroape banii in Romania cand la ei acasa dezastrul e in toi? Hm, ciudat. Jelania ipocrita, cu lacrimi, din lumea lui Caragiale nu poate fi stopata nici macar de aceasta evidenta.
Nu zic ca nu ar fi probleme in economia noastra. Multe dintre ele provin din lichelismul marilor detinatori bastinasi de capital. Cand faci avere transferand din sertarul UTC banii adunati de adolescenti, in sila, pe sticle si borcane, sigur ca poti calatori o vreme pe cai mari. Dar cand se contureaza primele probleme de sistem la nivel global, spaima ta, care stii cat de competent esti cu adevarat, are o baza reala si solida, chiar daca nu aceea pe care o declari. Asta cu sticlele si borcanele a fost un singur exemplu. Puteam insa zice: bani jumuliti din falimentarea unor fonduri mutuale, a unor banci, din paraginirea IAS-urilor sau a unor mari intreprinderi de stat, cumparate, la privatizare, pe nimic. si cate altele…
Noi ne-am integrat in Europa, sub raport economic, cu mult inainte de intrarea in club cu acte in regula. Datoram primul val integrator flamanzilor anilor ’90-’91, innebuniti sa duca macrameuri prin pietele Balcanilor si in orasele Ungariei, aducand in schimb aur si chiloti de la Stanbul, sucuri si cafea de la Szeged si Budapesta… Iar cel de-al doilea val, hotarator, a fost marcat de disparitia florilor de cultura romanesti de pe piete si de inchiderea Avicolelor. De-acum ne-am blazat, mancam pui din Ungaria si oferim gal
