Helmut Duckadam a fost desemnat cel mai bun jucător în '86, dar nu a primit niciodată premiul. "Gazeta" a făcut o reparaţie morală, oferindu-i acum trofeul cuvenit
În '86, Helmut Duckadam a ieşit cel mai bun jucător al anului în ancheta "Gazetei''. Paradele legendare din finala Cupei Campionilor cu Barcelona au reprezentat cheia spre titlul consacrat de ierarhia GSP. Trofeul cuvenit premiantului n-a ajuns însă niciodată în mîinile eroului de la Sevilla. "Gazeta" a făcut o reparaţie morală după peste două decenii şi i-a înmînat acum fostului portar placheta binemeritată! "Puiul meu, te văd şi eu în sfîrşit cum arăţi!", a fost prima reacţie a fostului goal-keeper.
- Domnule Duckadam, după 22 de ani primiţi în sfîrşit ce vi se cuvine!
- Nu aveţi idee cît de mult mă bucur! Şi nu pentru premiul în sine, ci fiindcă, după atîţia ani, se face o reparaţie de suflet! E ceva ce vroiam să las copiilor şi nepoţilor mei.
- Se zvonea că i-aţi supărat pe Ceauşeşti şi s-ar fi dat ordin să nu vi se dea premiul.
- Sper să fi fost doar o scăpare! Dar, dacă stau bine să mă gîndesc, am simţit că i-am şi deranjat! În '87, spre finalului anului, a fost o sărbătoare pe "Ghencea", iar eu stăteam înspre tribuna a doua, aproape de fanfara lui Dan Spătaru. A venit Vadim şi mi-a zis să mergem prin teren, să îi salutăm pe cei de la tribuna oficială. Am trecut prin faţa peluzei şi, dintr-odată, tot stadionul a început să-mi scandeze numele! Fanii deja săriseră gardul, era senzaţie! Nu cred că i-a căzut bine lui Ilie Ceauşescu. Dar nu mi-au făcut nimic. Doar m-au dat afară din armată la vreo două săptămîni!
S-a încurcat la Ceauşescu
- Ceauşescu nu era gelos pe dumneavoastră? Eraţi foarte iubit!
- Nu cred că era gelos. Ne-a chemat la un moment dat să ne premieze. Ne-am prezentat întîi la ministrul Milea şi fiecar
