De cite ori se retrage Theodor Stolojan, Romania intra in fibrilatii. In 2 octombrie 2004, cetatenii sufocati de regimul dictatorial al PSD au simtit ca le fuge pamintul de sub picioare cind fostul premier a anuntat ca abandoneaza cursa prezidentiala. "Bun, si noi pe cine votam anti-PSD?" s-au intrebat adeptii de dreapta. Traian Basescu a jucat atunci perfect rolul de "salvator al patriei", iar PSD a pierdut.
Ieri s-a produs a doua retragere a lui Stolojan. De data asta din functia de premier desemnat. Nici macar nu a apucat sa fie validat de Parlament. Din nou, rumoare. A curs singe pe ecranele televizoarelor, reporterii au bifat zeci de transmisiuni in direct (breakin' news, cum zice americanu'), iar analistii politici s-au apucat de scris scenarii.
Nu inteleg ce este atit de grav in faptul ca Stolojan s-a dus invirtindu-se, pentru a se dedica skate-board-ului si scufundarilor acvatice. Sa fim seriosi, Stolojan nu era nici pe departe premierul providential pentru Romania. Sa ne aducem aminte ca in perioada cit a fost prim-ministru (octombrie 1991 - noiembrie 1992), Stolojan a luat decizia de a liberaliza preturile, dar fara sa liberalizeze si cursul de schimb, ceea ce a determinat confiscarea valutei intreprinderilor, a societatilor comerciale si a populatiei, obligati cu totii s-o schimbe in lei la un curs fixat arbitrar.
Nici noul premier desemnat nu este mai breaz. Am privit ieri la tv prima declaratie data de Emil Boc, la scurt timp dupa ce presedintele Basescu l-a nominalizat pentru functia de premier. Era transfigurat, aproape ca nu isi mai gasea cuvintele. Era clar, a fost pus in fata faptului implinit, ca de fapt nu si-a dorit nici macar o secunda sa fie nominalizat, dar nu putea sa fie atit de nebun incit sa se puna cu nebunu'.
Consider ca principalul vinovat de situatia creata este Basescu, nu Stolojan. De trei
