Sorin Ioniţă: " Vă spun de la bun început că habar n-am de ce a renunţat Stolojan la prim-ministeriat. "
Iar din ce aud pe la radio şi TV, n-am impresia că cineva ar şti. Actorii politici ne-au lăsat complet în terenul speculaţiei, aşa că nu pot decât să presupun ce s-a întâmplat. Unu, este posibil să i se fi băgat pe gât persoane inacceptabile la formarea cabinetului, care prin istoria lor personală, sau prin găştile care stăteau în spatele lor, torpilau ideea de guvern aşa cum o vedea premierul nominalizat. În spatele aparentelor neînţelegeri din interiorul PSD, nu cred că există prea multe tensiuni reale care să împiedice un ministru al agriculturii, de exemplu, dintr-o aripă să servească bine clientela celeilalte. La fel în Administraţie, Transporturi etc.
În al doilea rând, poate că Stolojan nu a primit bine ideea ca peste capul său să se creeze o structură bipartizană pentru coordonarea acţiunii guvernamentale, cum s-a tot auzit zilele astea. Ne amintim de celebrele CoCo-uri de pe vremea Convenţiei Democrate, care n-au coordonat nimic, ci au enervat şi blocat activitatea premierilor şi miniştrilor. Cu ambii şefi de partide aflaţi în afara cabinetului, ca în perioada 1996- 2000, exista un risc ca situaţia să se repete.
În fine, e posibil ca Stolojan, care pentru standardele româneşti este un om destul de corect şi contractual - în sensul că vrea să i se dea de la început regula jocului ca să rămână, mai mult sau mai puţin, în interiorul ei - să fi simţit că se pregătesc mari mişcări de trupe pentru viitorul apropiat în PSD şi PDL, fiecare încercând să-l tragă pe sfoară pe celălalt. Probabil că el luase de bun Pactul pentru România semnat de cele două partide şi se pregătea să guverneze pe baza lui, acceptând compromisurile necesare pentru a împinge căruţa înainte. Dar la un moment dat (cam pe vineri seara, zic gurile rele) a
