S-o recunoastem: dupa absenteismul masiv al clasei de mijloc, care a preferat votului distractia sau s-a resemnat inainte de vreme cu platitudinea ca "toti politicienii sunt la fel", marea coalitie, aproape imposibila, dintre PD-L si PSD ne-a facut sa respiram usurati, cel putin pentru un moment. A lipsit foarte putin ca PD-L sa piarda alegerile, ceea ce ar fi facut cu neputinta combinatia actuala. Am fi avut atunci fie un premier pesedist, fie o imensa criza politica, in caz ca Traian Basescu ar fi dorit totusi sa numeasca un premier pedelist, fie ambele. Acum avem macar satisfactia ca intransigentii "patricieni", adunati in jurul lui Tariceanu au fost izgoniti de la putere, primindu-si o meritata pedeapsa pentru uzurparea valorilor liberale si tradarea Aliantei D.A. Iar in PSD a triumfat, impotriva lui Ion Iliescu si Adrian Nastase, un grup mai rezonabil si mai pragmatic. Dar - se va spune - nu sunt acestia tocmai "baronii locali"? Ba da, dar cum inlaturarea lor devenise imposibila, poate ca o cooptare a lor la putere este preferabila. De fapt, putin a lipsit sa nu avem o coalitie PSD-PNL, ceea ce ar fi fost un dezastru: anularea ultimelor elemente de reforma a justitiei, izolarea PD-L si a presedintelui, in asteptarea infrangerii lui in viitoarele alegeri prezidentiale. Sfidarea unor insi detestabili precum Chiuariu, Adomnitei, Nicolai, Olteanu ar fi continuat nestingherita, ba s-ar fi amplificat.
Criza economica nu e o vorba goala, iar intarzierea in plata unor alocatii si a unor salarii ale profesorilor arata ca finantele sunt intr-o stare precara, fara indoiala, din pricina incasarilor mai mici la buget din ultimele luni. Or, fara un guvern puternic, sustinut solid in parlament, depasirea crizei - ceea ce presupune desigur si masuri impopulare, dar si un posibil ajutor din partea FMI - ar fi imposibila. Un guvern minoritar - PD-L si UDMR - ar fi fost,
