Horia Ghibuţiu: „Theodor Stolojan a acceptat încă de astă-vară să fie premier, în timp ce era în costum de baie. Ieri s-a întors cu spatele şi şi-a dat jos slipul de primministru“.
Theodor Stolojan a acceptat încă de astă-vară să fie premier, în timp ce era în costum de baie. Ieri, s-a întors cu spatele şi şi-a dat jos slipul de prim-ministru, într-un gest care a zguduit scena politică autohtonă.
PNL-ul a reacţionat cu promptitudine, indicându-ne dogma cu care va redesena conceptul de opoziţie constructivă - hăhăiala lui Călin Popescu-Tăriceanu. Pedant, premierul încă în exerciţiu a avertizat că „intrăm într-o zonă a ridicolului şi amuzamentului“, de parcă decizia dumnealui privind taxa auto ar face parte din alte sfere.
Atât de româneşte, după câteva ore de stupoare provocată de autodescalificarea politică a lui Stolojan, au început să curgă bancurile. Că Boc nu va putea acuza greaua moştenire lăsată de precedentul premier desemnat, deoarece Stolo a stat prea puţin. Că tot primarul ajuns premier (suportaţi comparaţia cu Ciorbea?) i-a zis „da“ preşedintelui cu viteza cu care pica odinioară în studioul lui Andrei Gheorghe. Sau că pe CNN nu e deocamdată nimic ieşit din comun, semn că Hillary Clinton nu şi-a depus mandatul de secretar de stat, după modelul lansat ieri de Stolojan.
„Parteneriatul pentru România“ n-a ieşit şifonat după dezertarea lui Stolojan, pentru simplul motiv că o astfel de alianţă intrigă pe toată lumea şi e contestată chiar de oameni din interiorul celor două formaţiuni câştigătoare ale alegerilor. Dacă s-ar sparge coaliţia, la prohodul ei n-ar plânge decât baronii, roşii sau portocalii, care îşi împart acum, cu o energie demnă de o cauză mai bună, portofoliile de la Palatul Victoria.
Prost pică, însă, preşedintele Traian Băsescu, deşi e evident că nu poate fi făcut responsabil de hotă