Statul român riscă pielea cetăţenilor săi şi este gata să garanteze un împrumut de 400 de milioane de euro pe care Ford Europe doreşte să-l obţină de la Banca Europeană pentru Investiţii. Cu alte cuvinte, ca să parafrazăm un preşedinte american, guvernul nu s-a întrebat ce poate face Ford pentru ţară, ci ce putem face noi pentru Ford. Armă cu două tăişuri. Cam aşa se anunţă intenţia oficialilor români de a garanta împrumutul de aproape o jumătate de miliard de euro de care Ford pare să aibă disperată nevoie pentru a-şi continua investiţia de la Craiova. Pe de o parte, dacă guvernul român nu ar garanta împrumutul, Ford s-ar putea răzgândi în privinţa fabricii din Bănie din varii motive, cel mai plauzibil fiind criza de lichidităţi. Şi atunci, ar pierde toată lumea. Pe de altă parte, oricât de disperat ar fi să atragă investiţii, cât de normal este ca un guvern al unei ţări să garanteze o firmă privată, fie ea şi de mărimea Ford? Congresul american, adică ai lor, a refuzat să-i ajute pe cei trei mari producători din America, General Motors, Chrysler şi Ford, cu un împrumut de 34 de miliarde de dolari. În schimb, românii sunt gata să-şi dea şi haina de pe ei. Ce se va întâmpla dacă Ford va intra în faliment? Vom plăti cu toţii împrumutul pe care guvernul e atât de disponibil să-l garanteze, dar şi dobânzile bancare, că doar BEI nu face acte de caritate. Altă întrebare care se ridică este de ce nu a avut Banca Europeană pentru Investiţii încredere în Ford să-i acorde împrumut fără garanţiile unui stat? Putea foarte bine să-i pună gaj pe active, cum ar fi clădiri, linii tehnologice şi altele. Răspunsul nu poate fi decât unul. Pentru că nu a avut încredere că Ford îi va mai plăti vreodată împrumutul. Iar 400 de milioane de euro nu reprezintă o sumă mare în condiţiile în care, în ultimul timp, planurile de salvare vehiculate includ sume ameţitoare, de sute de miliarde de eu