Dacă obişnuiţi să vă favorizaţi unul dintre copii, riscaţi să încurajaţi fără intenţie şi certurile dintre cei mici, care pot deveni de necontrolat. Sursa: North Foto
Atunci când fraţii se lovesc, se ceartă sau se jignesc, dreptatea este în mâinile părinţilor. De multe ori, însă, din lipsa timpului sau a răbdării, mulţi părinţi greşesc şi îl favorizează pe unul dintre copii. În acest fel, certurile escaladează şi devin de necontrolat.
Tensiune maximă la primul copil
Atunci când apare primul copil, părinţii se confruntă cu o situaţie nouă. Micuţul îi solicită foarte mult pe cei mari, atât fizic, dar mai ales emoţional. Părinţii învaţă împreună cum se face o baie unui copil, cum trebuie hrănit, iar în timp intervine rutina. Până la rutină însă se acumulează frustrări şi griji. Oare sunt un părinte bun, de ce plânge copilul, ar trebui să îi fac toate poftele sau să fiu drastic?
„Atunci când apare al doilea sau chiar al treilea copil, lucrurile sunt mult mai simple. Nu mai există o tensiune la fel de mare, totul este mult mai uşor, părinţii deprind anumite abilităţi. Ba mai mult, atunci când diferenţa dintre cei mici este considerabilă, copilul cel mare este învăţat să aibă grijă de mezin, iar părinţii mai scapă de câteva sarcini. Primul născut simte şi absoarbe ca un bureţel toate emoţiile şi grijile, iar din păcate se încarcă cu această tensiune“, afirmă psihoterapeutul Adriana Dragoş.
Chiar dacă rareori părinţii recunosc, aceştia au comportamente diferite faţă de cei mici şi tind să îl favorizeze pe unul dintre copii, în majoritatea cazurilor, pe cel mic. Cel mare are toate şansele să fie favorizat doar dacă este lipicios, drăgăstos sau pârâcios.
Gelozia, motiv de dispută
De cele mai multe ori, motivul disputelor dintre fraţi sunt jucăriile, dulciurile, dar şi gelozia. Competiţ
