Titus Ceia Interpretarile unui gest pot fi extrem de variate. Daca faci parte dintre cei direct interesati, fireste ca o mare importanta o are si unghiul din care privesti gestul.
A-l trage pe Teodor Stolojan in zona superficialitatii sau in zona impulsivului, a face din el un bolnav mintal, toate acestea mi se par incercari de a arunca cu praf in ochi.
Explicatia retragerii premierului desemnat se cere cautata altundeva.
Unde anume?
Abia aici se pot face presupuneri. Una dintre aceste presupuneri priveste UDMR-ul, pomenit de Stolojan pe 10 decembrie drept partener de guvernare. Atunci, premierul desemnat isi asumase o responsabilitate care tinea cont de loialitate, dar si de o strategie in context european. Totusi, grupul politic de negociere al PD-L a cedat foarte repede in fata pretentiilor PSD de a se renunta la parteneriatul de guvernare cu Uniunea Democrata a Maghiarilor.
O a doua presupunere priveste resursele umane ce urmau a fi folosite in structurarea guvernului. Sa nu uitam aici intalnirea presedintelui Basescu cu conducerea PD-L si aluzia facuta de el privind schimbarea de garnituri ministeriabile, o schimbare orientata pe ecuatia tinerete plus competenta plus energie egal forta. In scurtul sau discurs de retragere, Stolojan s-a referit in final tocmai la aceasta ecuatie. Punctual, este foarte probabil ca nemultumirea lui Stolojan sa aiba legatura si cu o rezistenta in Partidul Democrat - Liberal fata de posibila nominalizare la Finante a lui Ionut Popescu, un om pe care ex-premierul desemnat il apreciaza in mod deosebit.
Daca adaugam la capitolul presupuneri destul de vizibila reticenta a lui Stolo de a face un guvern in care ponderea PSD sa fie foarte importanta, renuntarea la functia de prim-ministru prinde deja un contur logic. As tine aici sa reamintesc un episod: ieri, camerele de televiziune l-a
