Rezultatele primei etape a vaccinării fetiţelor împotriva HPV, considerat unul dintre factorii responsabili în apariţia cancerului de col uterin, pot fi catalogate un eşec, şi asta în condiţiile în care această teribilă maladie deţine un funest loc fruntaş în patologia oncologică a populaţiei feminine din ţara noastră.
Au existat şcoli în care practic nici o fetiţă nu a fost vaccinată şi zone întregi, oraşe sau judeţe cu un procent extrem de mic de imunizări realizate. A fost de vină lipsa de informaţie sau mai degrabă informaţiile false, ce induceau un scenariu apocaliptic, de manipulare în masă şi experimente pe cobai umani, vehiculate în media? Implicarea insuficientă a Ministerului Sănătăţii, a cadrelor medicale sau a personalului didactic?
Pentru medicul de familie, obişnuit cu mamele grijulii, care se interesează de progresele medicinei, inclusiv de vaccinarea obligatorie, precum şi de alte vaccinuri ce i se pot administra copilului, care fac uneori eforturi materiale şi logistice importante ca să le cumpere pentru copilul lor, eşecul acestei campanii este greu de înţeles. Mai ales că nu poate fi vorba de rezistenţă la nou, la neprevăzut sau de neîncredere în progresele ştiinţei. Dimensiunile eşecului arată că şi persoanele cu acces la informaţie au reacţionat cam la fel cu cei care poate nu au fost în mod corespunzător informaţi. Cu tot respectul şi înţelegerea pentru temerile părinţilor, oare pericolul unei boli infecţioase pare mult mai înfricoşător la o vârstă fragedă decât la un copil şcolar?
BOLI ERADICATE
E greu să ne imaginăm cum ar fi evoluat lumea noastră fără vaccinuri. Asta pentru că nu ştim efectele devastatoare ale unor maladii, potenţial mortale şi cu teribile complicaţii, care azi sunt eradicate sau ţinute în frâu prin campanii sistematice de vaccinare ce au durat zeci de ani. Până aproape de
