Ridicolul de care s-au acoperit ieri protagoniştii comediei politice româneşti nu are egal, deşi ultimii 19 ani au oferit destule clipe „de fior şi râs“. Imaginea pe care o oferă după acest episod clasa politică, dar mai ales coaliţia PSD/PD-L abia născută este, în cel mai bun caz, „frivolă“, „superficială“, „goală de conţinut“. Nu ştiu la ce cote au ajuns acum la capitolul „credibilitate“ preşedintele, liderii partidelor, parlamentarii. Dar, mai jos de atât nu se poate, cred. Suntem oare victimele unei farse? Cineva se cam joacă, se distrează bine pe seama noastră, cert. „Parteneriatul pentru România“ debutează cu un scandal de proporţii. După nici cinci zile, premierul desemnat renunţă să-şi ducă mandatul la capăt. El trebuia să se prezinte în zece zile în parlament cu o formulă de guvern. Nici nu a apucat să negocieze, că a renunţat. Avem deja prima criză a acestei largi coaliţii, făcută tocmai să asigure stabilitatea. Theodor Stolojan s-a retras şi nu cred că trebuie să căutăm prea departe motivele. Premierul desemnat a observat - în sfârşit după destulă vreme - că este folosit şi manipulat de alţii. Imaginea sa bună în opinia publică a atras spre el tot felul de jucători&combinagii ai culiselor politice. Cred că lucrurile s-au petrecut astfel: liderii PSD şi PD-L s-au reunit de câteva ori, au semnat finalmente un document - „Parteneriatul pentru România“. Atenţie: fără ca Theodor Stolojan să joace un rol prea mare; recte, fără să fie consultat. Asta, cu toate că ar fi trebuit să ţină guvernul patru ani - vorba preşedintelui zisă la Cotroceni - chiar pe baza acestui program. Stolojan nu a fost deloc fericit cu situaţia. Dar lucrurile s-au agravat când i-a fost clar că liderii PSD şi PD-L fac guvernul fără ca el să îşi poată spune cuvântul. Nici la oameni, nici la poziţii, nici la strategii. Urma să fie aşadar premierul unui guvern pe care nu l-a făcut el. În con