Noii deputaţi şi senatori s-au întrunit ieri într-o primă şedinţă unde au intonat imnul de stat şi au desemnat membrii Comisiei de validare a mandatelor parlamentare care are cinci zile la dispoziţie să verifice actele senatorilor şi deputaţilor, urmând ca vineri, cel mai târziu, ei să poată depună jurământul de credinţă şi să-şi intre oficial în pâine.

Deputatul ales s-a dus la Cameră în prima zi cum s-au dus copiii la şcoală în prima zi. Senatorul nou-ales are şi el emoţii. E şi el un om. Are şi el nişte speranţe pentru ţara asta. Pentru neamul ăsta. Deputatul de tip nou şi senatorul de tip nou. Ce bine ne pare la toţi de ei! Aşa merită dacă nu le-a plăcut cartea. Să stea să servească patria dacă de altceva nu le-a ars. Acum se văd ăia care n-au fost buni la şcoală. Care, cum spunea Mădălin Voicu, n-au meserie. Acum se văd chiulangiii şi lipitorile. Acuma se vede ăla care-a stat cu burta pe carte şi ăla care nu. Ne pare rău pentru ei, dar pentru noi ne pare şi mai rău. Pentru noi ni se rupe de-a dreptul inima.

PRIMA ZI LA CAMERĂ...

Sentimente bune şi elanuri pozitive în prima zi de Cameră. Se fac poze pentru legitimaţiile provizorii şi se zâmbeşte la cameră. Nu la Cameră. La cameră. Prima şedinţă e ca o şedinţă de dirigenţie. Pentru că sunt bătrână, bolnavă şi sub tratament (L.M.), abia înţeleg ce le spune la copiii ăştia un nene bătrân pe care nu mă strofoc să aflu cum îl cheamă (Vainăr, mi se şopteşte în cască). Spre deosebire de doamna dirigintă de la şcoală, la Vainăr nu cred c-a venit cineva cu floricele. Îmi pare rău pentru dumnealui. Copiii ăştia din ziua de azi nu mai sunt copiii ăia de pe vremuri. Ăştia de-acuma s-au emancipat. Afişează o mină cuminte, dar de fapt. Nasol de ei, dar mai nasol de noi, ca să zicem vorba aia. Sperăm din toată inima ca prima zi de Cameră să se întipărească în mintea lor de copii cuminţi. Că-