Pe 17 decembrie 1989, la Timisoara, au murit peste 60 de persoane si alte cateva sute au fost raniti, pentru ca s-au opus regimului comunist.
17 decembrie 1989 a insemnat pentru Romania ziua in care, la Timisoara, aveau sa moara primii martiri ai Revolutiei, secerati de gloantele regimului comunist.
A doua zi a Revolutiei din 1989, data de 17 decembrie, ramane in memoria noastra drept ziua in care zeci de mii de timisoreni s-au ridicat impotriva regimului comunist condus de Nicolae Ceausescu.
In ziua de 17 decembrie, la Timisoara, la ora 4 dimineata episcopul Tokes este evacuat cu forta din casa parohiala si dus sub escorta intr-un sat din Salaj. Demonstrantii care il aparasera in ziua precedenta nu au reusit sa se reorganizeze.
Intre timp, La Bucuresti, Ceausescu convoca sedinta Comitetului Politic Executiv, unde inaltii demnitari au fost cu totii de acord sa traga in demonstrantii de la Timisoara cu gloante adevarate. Autoritatile scot armata la defilare prin centru pentru intimidarea timisorenilor. Asta i-a indarjit insa pe oameni care incep sa strige lozinci anticomuniste si anticeausiste.
Peste 60 de timisoreni au murit atunci, iar cateva sute au fost raniti. 40 de cadavre au fost incinerate la o groapa de gunoi din Bucuresti. Represaliile nu au reusit decat sa ii indarjeasca pe protestatari. Pe strazile Timisoarei circula numai blindatele armatei, iar coloane de militari strabat orasul in pas de defilare, pe muzica fanfarei.
Pentru a-si motiva interventiile in forta, militia spune ca in oras actioneaza bande de huligani care devasteaza magazinele. Odata cu sosirea echipei operative se instituie stare de necesitate in tot judetul Timis. Armata primeste ordin sa-i disperseze pe manifestanti, incep luptele in strada.
Demonstrantii, decisi sa continue protestele, strang randurile, i
