În ultimă instanţă, Boc poate fi un premier la fel de bun sau de rău precum Stolojan. Problema e haosul care pare să domnească în acele cercuri ale puterii apropiate de şeful statului.

Acolo unde cei mai mulţi bănuiau stabilitate, calcul rece şi abilităţi de scamator. Rămân la părerea că Traian Băsescu e un mare gurmand al puterii absolute. Deşi trebuie să-mi mai revizuiesc un pic opiniile. El nu mai pare atât de capabil să o şi exercite, pare aproape plictisit şi, oricum, obosit de ea.

În anii ’90, societatea civilă propunea un slogan: “Daţi puterea celor care nu şi-o doresc!”. Cred că Traian Băsescu vrea să aplice acum acest slogan, dar nu şi l-a mai amintit bine. El pune în mişcare o idee puţin diferită: “Daţi puterea celor care o refuză!”.

Mă întreb ce o înţelege omul obişnuit care, între două alergături în magazine, se uită la televizor şi vede chinurile prin care ia naştere noua putere. “Românul” despre care ne tot întrebăm de ce vine din ce în ce mai rar la vot. El, care a aflat din numeroase surse de încredere că acum e criză şi că ţara are nevoie de competenţe, de oameni hotărâţi şi puternici, de o guvernare transparentă.

O guvernare care cuprinde şi PD-L i-a oferit, de la bun început, lui Traian Băsescu posibilitatea să se aşeze total la cârma jocului. Iar el mişcă acea cârmă în toate direcţiile, motiv pentru care cetăţeanul-alegător, la care mă refeream mai sus, are toate motivele să facă sărbătorile cu rău de mare.

Săptămâna unu. Deşi se formează o coaliţie de guvernare în care se află şi preferaţii săi, Traian Băsescu desemnează ca premier pe Theodor Stolojan, fără vreo consultare cu aceştia. Preşedintele se explică: Stolojan e marele expert în finanţe, de care ţara are nevoie la vremuri de criză.

Preşedintele pune şi condiţii: nu trebuie incluşi în guvern oameni din admi