- Economic - nr. 224 / 17 Decembrie, 2008 Stiu moara, inca din primii ani ai copilariei, cand bunicul ma ducea sus, pe sacii de grau si porumb asezati in caruta, strabatand drumul ce leaga Senereusul de Agristeu, cale de opt kilometri. Ne asezam acolo, la rand "ca la moara". Povestile se incingeau la un det de jinars, chiar acolo, la botul cailor, intre oamenii veniti din indepartate locuri, pentru ca si atunci, ca si acum, moara era vestita pentru faina de calitate pe care o macina. Bunicul meu a fost, in catanie, in armata Imperiului Austro-Ungar si vorbea bine ungureste. Avea prieteni, atat romani, cat si unguri, fapt ce ii dadea un plus de sfatosenie care il ridica un pic deasupra celorlalti. Avea si o mustata alba, fioroasa si impunatoare, stil furculita, pe care o tot netezea, rasucindu-i coada. Amintindu-ne de acele vremuri, stand de vorba cu Mathe baci, morarul, am depanat din povestile legate de locurile din Agristeu. Tot langa moara, mai locuia si matusa Valeria, sora de-a tatei, care se minuna in copilaria-mi, vazandu-ma in zilele fierbinti ale verii calarind-o pe Meri, bivolita noastra, avandu-ma in spatele ei, si facand vreo trei "galopuri" intre Senereus si Podul de Lemn ce lega malurile Tarnavei Mici, chiar in apropierea morii, unde vara veneam sa facem baie, deopotriva cu bivolii, chiar la picioarele podului. Unchiul Alexandru, poreclit Ceapa, barbatul matusa-mi, avea casa vecina cu moara, iar el era un om aparte, datorita convingerilor sale revolutionare. A fost inchis, nu o data, cum era moda, pe degeaba sau pentru ca, uneori, mai canta cantecele de vitejie ale neamului. Pentru un cantec ca "Tricolorul" sau "Treceti, batalioane romane, Carpatii!", pentru "Hora Unirii", nu o data a fost luat in duba Securitatii, dus si batut crunt, ca, mai apoi, sa-si oblojeasca ranile la racoarea inchisorilor "patriei". Intors acasa, uita iar, ca, datorita al