Dincolo de perdeaua de fum şi de exploziile provocate de resemnarea desemnatului Theodor Stolojan, nimeni n-a dibuit un amănunt mai mult decât semnificativ. După anunţul de luni, 15 decembrie 2008, ora 11:30, viaţa celor implicaţi în formarea noului guvern a mers înainte. Fără a da vreun semn că aşa-zisa lovitură de teatru ar fi perturbat-o cât de puţin. Atât de bine a mers viaţa înainte încât, ieri, liderii PD-L şi PSD au anunţat deja structura noului guvern. Traian Băsescu, deşi s-a declarat surprins de retragerea lui Theodor Stolojan, n-a stat pe gânduri şi a semnat decretul de numire a lui Emil Boc.

Emil Boc, şi el surprins, n-a avut o clipă de şovăială în a accepta onoarea care i s-a făcut. Mircea Geoană, la rându-i, consternat, nu s-a dus să ia un distonocalm. A ieşit în faţa presei şi a anunţat că Parteneriatul pentru România merge mai departe.

Fie şi la o simplă privire, această succesiune nu dezvăluie o clipă realitatea unei derute în rândurile celor implicaţi în formarea noului guvern, aşa cum ar cere minimele legi ale psihologiei omeneşti. Preşedintele, noul premier desemnat, liderii PD-L şi PSD au procedat cu o iuţeală şi o siguranţă ieşite din comun. Ba mai mult, oricât de mari actori ar fi Traian Băsescu, Emil Boc şi Mircea Geoană, nici unul dintre ei n-a schiţat nici cea mai mică supărare faţă de ceea ce presa s-a grăbit să avanseze drept lovitura administrată de Theodor Stolojan. Principală victimă presupusă a resemnării, Traian Băsescu nu numai că nu s-a arătat mânios pe gestul celui pe care-l desemnase, dar, mai mult, a şi dat o înaltă apreciere lui Theodor Stolojan. Putem spune orice despre domnul preşedinte. În nici un caz însă că ar fi omul care, primind o lovitură mortală în faţa întregii naţiuni de la cineva din apropiere, să nu reacţioneze dur. Oricât de amic i-ar fi Theodor Stolojan, reacţia domniei sale la surp