Un spectacol inteligent, despre victoria credinţei asupra bigotismului. Pe scenă, actriţa Dorina Chiriac e cea mai scundă dintre toţi. În amintire câştigă mult în înălţime. Se poate verifica miracolul în spectacolul Teatrului de Comedie „Ioana şi focul” de Matei Vişniec. La intersecţia dintre mit şi istorie, dintre dramă şi comedie, spectacolul de la Teatrul de Comedie creează o stare de mulţumire care te înalţă în propriii ochi: Matei Vişniec, autorul, Cătălina Buzoianu, regizoarea, întreaga trupă de actori se adresează spectatorului contând pe inteligenţa şi cultura lui, pe disponibilitatea lui de a se lăsa antrenat în meandrele unei poveşti cu care doar aparent nu are nimic în comun, provocând  în cele din urmă o experienţă artistică trăită la maximă intensitate.

O trupă de actori ambulanţi vrea să joace şi să se joace de-a Ioana D’ Arc, personaj legendar care într-un moment de grea cumpănă, în timpul Războiului de o sută de ani, a eliberat, împreună cu „regele ei”, Franţa de cuceritorul englez.

În scenariul proiectat de Povestitor (Marius Manole) care distribuie măştile îşi face loc „adevărata” Ioana (Dorina Chiriac), posesoarea poveştii reale.

Convenţia actorilor ambulanţi şi convenţia personajului real se intersectează, trec una într-alta, folosind o savantă punctuaţie cu atât mai savantă cu cât transcrierea ei scenică are drept rezultat simplitatea creatoare de emoţie.

Energia grupului, devotamentul cu care fiecare dintre ei spune o replică din spatele unei măşti sau aduce pe scenă un element de decor necesar pentru situarea convenţională a acţiunii, implicarea lor corală în menţinerea ritmului acţiunii creează atmosfera unui spectacol unde participarea publicului se produce prin contaminare emoţională, fără prefăcătorii interactive.

Convenţia teatrală se expune în formele ei cele mai atract