În aceste zile fotbalul merge mână în mână cu politica, ambele - domenii de maximum interes pe cale să instaleze o scârbă generală în rândul românilor. Sursa: EVZ

Oamenii îşi vor deschide din ce în ce mai rar televizoarele şi vor cumpăra tot mai puţine ziare, jurnaliştii vor ajunge să vomite pe tastaturi de atâta lehamite faţă de circul interminabil întins până la paroxism, iar numărul suporterilor de pe stadioane va fi la fel de mare ca şi prezenţa la vot la ultimele alegeri.

Lucru obişnuit în ultimii ani, din Ghencea răzbat cele mai urâte mirosuri. Situaţia de la Steaua a atins culmile mizeriei sportive şi umane, iar lucrul cu adevărat grav pe care îl face Gigi Becali nu este acela că a distrus un club de tradiţie în fotbalul românesc. Şi mai înfiorător este faptul că latifundiarul distruge oameni, transformând Steaua într-un lagăr de exterminare al oricărei valori fotbalistice şi umane. Dacă lista lui Schindler însemna viaţă, lista lui Becali înseamnă moarte. Moartea demnităţii, a talentului fotbalistic şi a ambiţiei. Oricine intră pe mâna lui Gigi sfârşeşte tragic, în postura de slugă şi de incompetent. În mod paradoxal, mulţi continuă să privească Steaua ca pe un tărâm al făgăduinţei. Doar Victor Piţurcă a avut luciditatea şi experienţa necesară pentru a-şi proteja fiul de holocaustul din Ghencea, interzicându-i să meargă la Steaua, dar nimeni nu pare să fi înţeles nimic din această pildă. Cu atât mai puţin Marius Lăcătuş, care a intrat pe sub pielea şi mai ales pe sub picioarele lui Gigi Becali şi răspunde prezent atunci când este convocat la o nouă repriză de plecăciuni în faţa patronului.

Cât timp Gigi Becali va mai fi la Steaua, contează prea puţin ce performanţe va obţine acest club. E mult mai important numărul oamenilor şi fotbaliştilor pe care îi va distruge. Până la urmă, sportul nu a fost inventat pentru a lăsa în