Odata era o industrie infloritoare, iar ortacii reprezentau o adevarata forta politica si sociala. Astazi, insa, soarta industriei miniere din Romania este nesigura. In schimb, in Bulgaria actuala conjunctura energetica mondiala si o politica rationala lasa sa se intrevada o situatie mai buna pentru minerii din Bulgaria. In galeriile afectate de umezeala si unde temperatura e ridicata, la cateva sute de metri sub pamant, minerii romani obisnuiesc sa-si ureze unul altuia „noroc bun” atunci cand merg la lucru. Astazi, insa, minerii din Anina, un orasel din sud-vestul Romaniei, se tem ca au fost parasiti de noroc. Extractia de carbune reprezenta odata coloana vertebrala a industriei grele din Romania, domeniu in care era angrenata aproape o jumatate de million de oameni, incluzand si locurile de munca de la suprafata. Odata o forta politica si economica impresionanta, uniti in sindicate puternice, minerii din Romania si-au demonstrat de mai multe ori taria si inainte si dupa caderea regimului comunist. In 1990 si 1991 au participat la violente de strada in Bucuresti, determinand demisia premierului si agresandu-i pe toti cei pe care ii considerau opozantii presedintelui socialist Ion Iliescu. Astazi, forta lor este mult mai slaba, daca nu chiar inexistenta. In Anina, barbatii sunt in mare parte someri, petrecandu-si zilele pe bancile din centrul orasului, jucand table, stand la taclale sau privind trecatorii. Nimeni nu moare aici de foame. Fostii mineri, acum pensionari, primesc de la stat intre 800 si 1.200 de lei pe luna, adica 230-340 de euro, in functie de vechime. Insa acesti bani le acopera doar nevoile zilnice. Minerii de la Anina si-au pierdut locurile de munca atunci cand autoritatile romane au „restructurat” industria miniera, inchizand majoritatea exploatarilor. Nu mai sunt nici macar cap de familie. Nevestele lor, care lucrau odata pe langa mine, in fabrici