"...Trimite acest mesaj de şapte ori şi în următoarele trei zile vei avea o surpriză". Un mesaj electronic ce stă ca o mărturie a superstiţiilor moderne, o dovadă că, acolo unde pisica neagră şi blestemul oglinzii sparte nu mai au aceeaşi influenţă, oamenii şi tehnologia încearcă să le găsească un înlocuitor pe măsură. Sursa: mehigh.files.wordpress.com Pisca neagră, întorsul din drum, trifoiul cu patru foi, cele trei ceasuri rele de marţi, fatidicul număr 13, trecutul pe sub scară, oglinda spartă şi bătutul în lemn sunt numai câteva dintre clasicele superstiţii, care funcţionează ca adevărate legi sau cel puţin curiozităţi de sute de ani. "Poezia vieţii", după Goethe, sau "religia minţilor slabe", după Edmund Burke, superstiţiile s-au înrădăcinat puternic în imaginarul colectiv, influenţând comportamentul oamenilor. Din punct de vedere psihologic, nu există o definiţie a superstiţiei. Specialiştii sunt de acord însă că oamenii ţin cont de ele din nevoia de certitudine, de siguranţă. "Funcţia lor este de autoprotecţie, fiind mecanisme prin care oamenii caută siguranţă. Ei îşi Construiesc scenarii care să le garanteze iluzoriu că lucrurile vor decurge aşa cum vor", subliniază psihologul Bogdana Bursuc. Potrivit specialistului, cei care respectă aceste "reguli mentale" nu pot fi împărţiţi în categorii. Totuşi, cei care au avut ca modele o astfel de gândire şi cei care au o toleranţă scăzută la incertitudine sunt mai predispuşi la a avea superstiţii. Origini şi semnificaţii Botezul, nunta şi moartea, zilele săptămânii şi cele mai importante sărbători, numeroase animale şi alimente, numere fatidice- tuturor le-a fost dedicată cel puţin o superstiţie. Puţine rămân lucrurile neatinse de semnificaţii şi atenţionări mistice şi care să nu impună un ritual de alungare a ghinionului, un antidot ce implică facerea de cruci, scuipatul în sân, aruncatul de condimente peste umăr sau