Mircea Marian, in Boc, baronul baronilor, sustine ca marea coalitie a baronilor din PDL si PSD si-a gasit premierul ideal. Emil Boc, el insusi un potentat local, este omul care va sti cum sa armonizeze pretentiile satrapilor provinciali cu ordinele venite de la Cotroceni si, in acelasi timp, va putea sa spuna poporului ca guvernul pe care-l conduce are ca unic scop salvarea Romaniei. Stolojan avea defectul ca, la un moment dat, ar fi spus „Nu!“. Vocabularul lui Boc nu va trece dincolo de „Da, am inteles!“, dupa care acesta va explica presei ca toate deciziile sunt in interesul natiunii. Mircea Marian afirma ca liderul PDL pare diferit de portretul tipic al baronului local. Boc nu are masini de zeci de mii de euro, ca Mazare, si nu poarta ceasuri fabricate manual in Elvetia, precum Dragnea. Primarul Clujului locuieste la bloc si nu i-a construit mamei sale o vila luxoasa, dupa modelul lui Oprisan. Dar filiala din Cluj a PDL a cheltuit - oficial - la alegerile locale din 2008 mai mult decat PSD, PNL, UDMR si PRM la un loc. (Integral in EvZ)
Robert Turcescu, in Stolojan mai are o sansa, afirma ca Stolojan a gresit teribil incercand marea cu degetul. Stia ca n-are nici o sansa sa-si impuna propriul program de guvernare intr-o coalitie PDL - PSD. (E foarte adevarat ca am rezerve serioase ca ar fi putut face acest lucru chiar si intr-un guvern monocolor portocaliu!) N-ar fi trebuit sa intre. Dar, daca a ales sa incerce, era si inca este dator cu o explicatie clara privind motivele renuntarii. Sa spuna, daca e cazul, ca n-a acceptat sa mearga la furat. Ascunzandu-se asemenea lor, dupa cuvinte goale si expresii tampe, devine, pe masura ce orele trec, iar coalitia PSD - PDL isi consolideaza osatura, nimic altceva decat partasul mut al tuturor jafurilor despre care stia ca se pregatesc, dar a refuzat sa traga semnalul de alarma. Daca vorbeste, Stolojan pastreaza pen
