Aventurile formarii guvernului nu trebuie sa ne faca sa pierdem din vedere adevaratele mize ale situatiei actuale pentru concetatenii nostri. Nici cei mai crunti adversari ai dlui Traian Basescu nu i-ar putea nega insusirile de "animal politic". Intr-un anumit fel, actualul presedinte al Romaniei poate fi considerat un tactician inca si mai de temut decat eternul si vicleanul Ion Iliescu. In timp ce acesta din urma s-a bazat in mare parte pe forta aparatului represiv comunist (ceea ce i-a usurat sarcina), fostul comandant de nava a trebuit intr-o mult mai mare masura sa se bazeze pe propria indemanare si pe extraordinara sa capacitate distructiva. El a luat riscuri enorme jucand la cacealma si la aventura si a reusit.

Felul in care a distrus guvernarea Ciorbea, din care facea parte, cucerirea Partidului Democrat in 2001, cand l-a descaunat pe un politician inteligent ca dl Petre Roman (care facea pur si simplu corp comun cu Partidul Democrat, de el intemeiat), curajul de a se apropia de liberali de pe o pozitie inferioara acestora pentru a forma Alianta D.A., trecand apoi intr-o pozitie dominanta, sunt tot atatea dovezi ale unui instinct politic extrem de viguros. In general, tactica dlui Basescu este aceea de a-i oferi victimei potentiale "sarutul mortii": imbratisarea este insotita de inocularea substantei mortale. Atinsa, victima devine un cadavru politic.

Daca dl Tariceanu a putut sa-si duca pana la capat mandatul de premier, asta nu inseamna ca nu a fost si d-sa victima a mortalei strategii basesciene. Daca judecam dupa surasul superior al dlui Patriciu in seara alegerilor in care afirma ca pe o dorinta – care trebuia neaparat sa se realizeze – viitoarea alianta guvernamentala intre liberali si PSD, putem deduce ca manevra subtila la care s-au dedat liberalii, aceea de a forta o alianta PD-L–PSD (care nu intra in calcule decat ca impro