- Editorial - nr. 225 / 18 Decembrie, 2008 Satui oarecum de prestatiile domnului Tariceanu, care mai de fiecare data ne-a dat de inteles ca menirea sa in fruntea Guvernului este protejarea mai intai a propriilor afaceri si abia apoi interesul national (a facut din aplicarea taxei de inmatriculare auto cea mai arzatoare problema a tarii), am asteptat cu interes nasterea unei noi coalitii guvernamentale. Visurile noastre de mai bine si de normalitate urmau sa prinda contur, cunoscand, chiar dinainte de alegeri, omul in jurul caruia urma sa se formeze noul Executiv, in persoana domnului Theodor Stolojan, un individ asezat, ziceam noi, cu capacitatea de a dezamorsa conflicte si de a incropi o echipa de guvernare robusta, chiar multicolora fiind, care sa corespunda imperativelor momentului. Cu o astfel de personalitate in frunte, neexperimentatul nostru guvern, dar dornic de lucruri mari, oricare ar fi fost componenta lui, ar fi rezistat socurilor si seismelor ce urmeaza sa vina, scotandu-ne, in cele din urma, la liman si cu pierderi minime, din valtoarea crizei mondiale. Din pacate, n-a fost sa fie asa. Domnul Stolojan si-a declinat, in cele din urma, competenta fara sa ne spuna exact si de ce, lasandu-ne descoperiti, cu cinci minute inainte de lansarea la apa a corabiei, punandu-l pe presedintele Basescu in delicata situatie de a numi, de urgenta si pe loc, un nou carmaci, luandu-l in calcul pe cel mai apropiat lui, acesta fiind Boc, fara a mai avea ragazul sa judece daca a facut bine sau nu. Asadar, daca seara ne-am culcat cu Stolojan, prim-ministru, dimineata ne-am sculat cu Boc, pe post. Nu incercam sa intram in detaliile mecanismului acestei rocade si refuzam sa credem ca ea ar fi fost o smecherie dinainte ticluita, ci mai degraba o intamplare, la care inca nu avem raspunsul exact daca e fericita sau nefericita. Banuim ca, odata uns, tehnocratul Stolojan s-a