Reeditarea, de astă dată într-un tiraj de masă şi la un preţ moderat, a Arhipelagului Gulag, de către ziarul Cotidianul şi Editura Univers reprezintă un eveniment istoric pentru România, după cum o arată anumite semne. Unul dintre ele, ţinînd de dinamica pieţei de carte, este că tirajul s-a epuizat cu repeziciune, iar chioşcurile care vindeau romanul s-au văzut asaltate, în cele trei săptămîni succesive ale apariţiei trilogiei, de lume dornică să o cumpere. Impactul în rîndul populaţiei este astfel considerabil, Soljeniţîn oferind circuitului nostru cultural un bestseller. Venind, apoi, la puţină vreme după condamnarea oficială a comunismului prin Raportul comisiei prezidenţiale, conduse de Vladimir Tismăneanu, cartea premiată cu aproape patru decenii în urmă de comitetul Nobel aduce argumente zdrobitoare într-o dispută despre calitatea de regim criminal a vechii orînduiri. Se poate astfel spune, pe drept cuvînt, că abia astăzi – şi nu în 1998, cînd apărea în prima ediţie de la noi – mărturia marelui scriitor antisovietic devine actuală, găsindu-şi locul într-un context – care a devenit şi instituţional – de reflecţie critică asupra răului din comunism. Desigur, ceea ce se petrece astăzi cu acest roman, la noi, nu poate fi privit altfel decît ca un relativ efect tardiv de receptare, un proces colateral celui care a zguduit conştiinţele occidentale în anii ’70 ai secolului trecut. Dar este limpede că, pe fondul unei guvernări democrate şi al afilierii noastre la setul de valori al cărui promotor este UE, developările de conştiinţă favorabile unui verdict sever la adresa comunismului, întîrziate două decenii şi mereu dezamorsate de complicităţi obscure, au loc, în fine, fie şi în spaţiul privat al fiecărui cititor avid să îl parcurgă pe Soljeniţîn, fie şi cu o anume lentoare ce nu poate fi precis estimată. În România, iluminarea pe care a produs-o în Europa de V