O analiză imagologică a textului semnat de dr. Drace-Francis, care a apărut în paginile Observatorului cultural, reflectă aceeaşi atitudine condescendentă a britanicului faţă de român pe care am întîlnit-o în nenumărate rînduri în reprezentările britanice despre România. Domnia sa a „găsit“ totuşi „loc“ şi pentru o evaluare mai favorabilă a „introducerii sofisticate“ şi a „bogatei bibliografii“, atunci cînd îmi aminteşte cartea România şi imaginile ei în literatura britanică. Un spaţiu de frontieră culturală (Dacia, 2003), carte care mi-ar fi adus „o oarecare reputaţie în domeniul mai sus menţionat“. E adevărat că ne întîlnim, la un moment dat, (pentru România postcomunistă), în spaţiul unei cercetări pe aceeaşi temă, fiind greu de acceptat, chiar dacă aşa s-a întîmplat, că un român oarecare, necunoscut înainte de 1989, poate face cercetare directă în biblioteci britanice şi are acces nelimitat la surse. Mă ocup de tema imaginii românilor în literatura britanică începînd cu anul 1993, cînd am fost acceptată cu această temă la doctorat. Am efectuat 7 stagii de documentare în Marea Britanie, la British Library, şi am avut ocazia să îi cunosc personal pe unii dintre scriitorii care au dedicat cărţi României (îi amintesc aici pe Alan Brownjohn, Alan Ogden, Alan Sillitoe), am primit direct cărţi de la ei şi am purtat discuţii pe marginea acestora. Pe Alan Brownjohn l-am invitat în România pentru lansarea romanului său, Umbre lungi, la Tîrgu Mureş, înainte de susţinerea tezei mele de doctorat din anul 2000. Am discutat mult cu Alan Brownjohn despre romanele Kitty and Virgil al lui Paul Bailey, Looking for George. Love and Death in Romania de Helena Drysdale, despre Travels in Nihilon de Alan Sillitoe. De la unii dintre aceşti scriitori am primit cărţile cu dedicaţie, tot înainte de anul 2000. De asemenea, Alan Brownjohn mi-a facilitat întîlnirea cu specialişti brit