La începutul anului, m-am întrebat ce-a putut-o determina pe o colegă a noastră, în funcţie la Asociaţia Criticilor din UCIN, să-şi intituleze cu pronostic un articol din revista editată de HBO, Anul seniorilor. O fi fost vreun compliment anticipat pentru Le beau Serge ori s-o fi gîndit autoarea că anul va începe cu Legiunea străină şi se va cam încheia cu Schimb valutar?! Au mai fost şi altele, anul ăsta era anunţat şi Stere Gulea… Dar se confirmă o asemenea anticipare? A marcat 2008 un reviriment al Vechii Gărzi, prin cele 5-6 titluri ce-i aparţin? Cu siguranţă că nu. Putem discuta însă de la caz la caz. În cazul lui Mircea Daneliuc, zău că nu văd cum s-ar putea vorbi de vreo revigorare, cît timp el îşi continuă spirala în vertij. E greu de spus dacă Legiunea străină e mai suportabil sau mai greu de suportat decît Ambasadori, căutăm patrie. Între timp, în Sistemul nervos mai erau nişte mici semne de viaţă, pe care eu le-am supraestimat – tu mi-amintesc că nu, şi-acum îţi dau dreptate –, majoritatea semnelor de viaţă fiind datorate actriţei principale, Rodica Tapalagă, care reuşea cumva – în măsura posibilului – să ţină filmul laolaltă, să nu se dezintegreze de tot. Ce ne facem însă noi, care am iubit cinema-ul lui Mircea Daneliuc, poate fiecare pe cel din alte filme, dar ne-am legat cumva de acest destin, oricît de atroci sîntem uneori? Unde „se duce“ omul ăsta, fiindcă are deja încă vreo două proiecte finanţate de CNC? Personal, am început să mă resemnez, în ideea că acel Mircea Daneliuc – autorul Croazierei, al Probei de microfon şi al lui Iacob – e pierdut, dar ne rămîn acele filme. Ai vreo explicaţie? Fiindcă în alte cazuri – să zicem, Piţa sau Blaier – „n-avem probleme“, cum ne facem pentru Daneliuc: ce s-a-ntîmplat, „cine-i de vină“ – el, sistemul? Sîntem noi? Noi, în nici un caz. Habar n-am ce i-a făcut comunismul sau cît l-au costat dezamăgirile pri