Vasile Salaru La final de an, oamenii isi fac bilantul si isi proiecteaza viitorul. De obicei romanii spera ca cele rele se vor spala, iar cele bune se vor aduna. Anul acesta este insa atipic. Nelinistea cuprinde mintile oamenilor, caci au inceput concedierile, cursul de schimb a luat-o razna, dobanzile la credite asijderea. Siguranta zilei de maine a devenit incertitudine si ingrijorare. Nici bunurile aflate in proprietate nu mai stii cat valoreaza, daca le poti gaja la o banca pentru nevoile de consum pana trece criza, caci "bancherul isi da umbrela cand e soare, dar si-o ia cand ploua".
Dar nu bancile sunt cele ce trebuie sa ne apere de saracie, ci bugetul statului. Cine va decide insa gestionarea acestuia? Un Boc care n-are cunostinte de economie si crede ca lipsurile sale vor fi suplinite de un consiliu consultativ al primului ministru, un Geoana care la vremuri de criza trimite romani in Cosmos si da zeci de mii de Euro tuciuriilor care abandoneaza furatul in
strainatate pentru a se reintoarce la aceleasi stravechi indeletniciri in Romania sau favoritii unor primari care si-au dovedit calitatile manageriale punand si scotand de zeci de ori borduri, sine de tramvai si traverse. Cum sa fim optimisti cand stim ca mai marii zilei sunt specialisti in carpirea carpelilor, in gropi, santuri si conducte sparte? De ministerele monocolore ce sa mai vorbim? Ne asteptam la ce-i mai rau, la dermatologi in fruntea sectoarelor energetice, preoti la agricultura, ingineri la cultura si culte, ca doar primeaza solutiile politice!
Poate sunt rau, poate doar eu nu mai inteleg ce valoare au banii, daca garantiile sunt garantii, care este pretul corect pentru un produs sau un serviciu. Poate doar echilibrul meu interior a devenit instabil, curajul s-a transformat in teama, iar optimismul in ingrijorare. Poate ceilalti oameni nu au incertitudinile mel