Cabinetul Tariceanu isi traieste ultimele zile. Pesimistii, cu ochii pe numele vehiculate pentru viitorul executiv, avertizeaza ca ne va fi dor de el. Asa sa fie oare?

Acest executiv a fost facut cu ce a gasit Calin Popescu Tariceanu prin casa dupa evacuarea democratilor din Palatul Victoria. Un partid de 20%, ramas si fara cateva incontestabile varfuri care au migrat catre fostii parteneri (de ex. Gheorghe Flutur, Ionut Popescu sau Valeriu Stoica) nici nu avea cum sa acopere la un nivel ridicat aproape intreaga guvernare. Contributia UDMR a fost totusi destul de mica, mai mult simbolica.

Asa se face ca ne-am trezit in domenii cheie cu nulitati gen Cristian Adomnitei sau Cristian David. Gafele lui Cristian Adomnitei, spre exemplu, au intrat deja in antologia de umor negru a politicii romanesti, incepand cu beningna poveste a stelelelor de pe steagul UE, continuand cu impardonabilul scandal al bacalaureatului de anul acesta, atingand apoteoza cu dedublarea de la votul din Parlament pentru marirea salariilor profesorilor si incheind penibil cu drumul "inaripat" catre propria casatorie civila.

Intre timp, in ministerul Educatiei nici macar cuvantul reforma nu a mai fost rostit, desi studii europene aratau ca mai mult de jumatate dintre elevii si absolventii romani sunt analfabeti functionali.

La Interne, Cristian David a schimbat in ultima clipa mediocritatea in dezastru prin scandalul Loganurilor.

La Sanatate, Eugen Nicolaescu a reusit sa demonstreze un singur lucru- cea mai proasta varianta cu putinta este sa dai acest portofoliu unei persoane din afara sistemului.

Cu exceptia unei oarecari revigorari a medicinei primare, sistemul s-a dovedit aceeasi gaura neagra care a inghitit mai multi bani ca niciodata. Iar noii directori de spitale, ajunsi in functii pe criteriile unui ministru contabil, au a