Mi se pare provincial cind urbea X sarbatoreste treisutesinumaistiuciti ani de la prima atestare documentara. E ridicol cind oficialii bat marunt din buze sau isi umfla pieptul omagiind personalitati de mare rasunet... la nivel regional, in cel mai bun caz. Pe de alta parte, e bine ca viata sa isi vada de normalitatea ei, caci nu toata lumea poate trai in tensiune continua. E normal insa ca la 19 ani de la inceputul Revolutiei romane sa fie o liniste aproape deplina pe acest subiect?
Pentru mine al doilea razboi mondial inseamna in primul rind privirea trista a unuia dintre bunici care regreta ca nu va afla niciodata unde – prin imensa stepa ruseasca – se afla ingropate oasele fratelui sau. Despre revolutia maghiara, criza rachetelor, debarcarea planificata din Golful Porcilor, razboiul Malvinelor, dictatura franchista stiu doar din relatarile de presa sau din carti. S-au intamplat, dar parca sunt din alta lume. Mintea mea a inglobat ceva informatii, dar sufletul nu vibreaza.
Acum 19 ani, insa, am fost martor – unul neinsemnat, e drept – si am fost implicat emotional in ceea ce tin sa spun ca a fost Revolutia romana. Nimic altceva.
Pentru mine ramine un eveniment care mi-a schimbat viata, punind-o pe alt fagas. Mi-a pus ordine in sistemul de valori, chiar daca nu a adus schimbari radicale in acest sens. M-a facut sa sper ca o sa traiesc o viata normala, ca o sa primeze meritocratia, ca nu va mai trebui sa imi inventez lumi paralele pentru a putea supravietui, ca o sa pot vibra in comun cu semeni ai mei la anumite idei si idealuri.
Video: Revolutia din decembrie 1989
In fiecare an, in zilele din decembrie imi place sa rememorez toate acestea. Sa multumesc in gind celor care au murit sau au luptat pentru ca eu sa traiesc o astfel de viata. Sa incerc sa nu uit emotia de atunci. Sa incerc sa ramin consecvent m
