Horia Roman-Patapievici: "Deşi România nu este obiectiv în dezastru, totul se petrece ca şi cum ne-ar plăcea să fie."

Criza economică nu ne-a măturat (încă) pe noi, îi demolează pe alţii, dar noi o invocăm cu voluptate ca şi când am fi de mult în ea. Nu o pomenim pentru a face ceva împotriva ei, ci pentru a o avea ca alibi şi stimulent pentru dorinţa noastră de a fi şi noi în dezastru. Or, aceasta ţine de specificul naţional: orice ni s-ar întâmpla, e obligatoriu să fie de rău, iar răul să nu aibă asemănare - „ca la noi, la nimenea“. Sentimentul public general, aşa cum este el exprimat de pletora de analişti de televiziune care ţes peste realitate o reţea deasă de vorbe fără şir, ne somează să înţelegem următorul lucru: ne trebuie o catastrofă! suntem în plin dezastru! chiar dacă pare să nu se vadă, nenorocirea e în toi! Necesitatea de a prezenta totul în termeni de dezastru pare să joace, psihologic, rolul garanţiei că ei, analiştii de televiziune, au perfectă dreptate şi să ne alerteze, şi să ne mobilizeze, şi să fie regeşte plătiţi că o fac.

Pe fundalul dezastrului economic anunţat, analiştii de televiziune au putut constata cu satisfacţie că dezastrul politic deja s-a realizat. Că nu mai avem partide extremiste în parlament, iar distribuţia voturilor pe partide s-a simplificat, a fost repede uitat, deşi progresul e important, iar în exterior beneficiul de imagine deja s-a contabilizat. Nefiind însă un dezastru, lucrul a fost cu grijă ascuns opiniei publice. Nici despre aprecierea internaţională acordată fostului ministru al justiţiei, dna Monica Macovei, ori actualului şef al DNA, dl Daniel Morar, nu s-a prea scris, nici nu s-a prea comentat.

În schimb, se vorbeşte din nou despre intelectuali. Deşi subiectul este alianţa cu PSD, motivul e acelaşi: vina pentru tot ce se întâmplă este a intelectualilor (fireşte, şi a bicicliştil