A XII-a ediţie a festivalului de film studenţesc CineMAiubit, desfăşurată la Cinema Studio între 8-11 decembrie, a inclus în secţiunile sale competiţionale filme din… 12 ţări. Totuşi, cum se întîmplă de obicei, scurtmetrajele româneşti au atras cel mai mult atenţia spectatorilor şi s-au ales cu cele mai multe premii. Anul acesta, filmele intrate în competiţie au fost împărţite în patru secţiuni: „Ficţiune în peliculă“ (cea mai populară şi cea mai promovată dintre ele), „Ficţiune în digital“, „Documentar“ şi „Animaţie/Experiment“. Spre deosebire de ultimele ediţii, Universitatea Media şi Universitatea Hyperion din Bucureşti au strălucit prin... absenţa din competiţia principală, răpindu-le astfel spectatorilor o sursă inepuizabilă de umor involuntar. În schimb, cîteva producţii ale celor două facultăţi particulare bucureştene au fost prezentate în celelalte trei secţiuni. Mai mult, trei regizori şcoliţi la Hyperion-ul lui Geo Saizescu au obţinut şi premii: la secţiunea rezervată documentarelor, Elena Mircea (La Campanella) a luat Premiul pentru regie „Ion Bostan“, iar Robert Badea, Premiul pentru film documentar „Victor Iliu“, în timp ce Alexei Gubenco, un regizor remarcat şi la Anim’est, a primit, pe deplin meritat, Premiul „Ion Truică“ pentru film de animaţie (Marile speranţe). În această ultimă secţiune, o altă distincţie acordată filmului românesc a ajuns la Oana Cătălina Gheorghiu, de la Universitatea de Arhitectură, pentru scurta sa animaţie Arhitectura este oarbă. Premiul pentru film de ficţiune în format digital i-a revenit unei studente de la Universitatea Sapientia din Cluj, Cecilia Felmeri, pentru Cucul, o transpunere în imagini a unei anecdote „corosive“. Realism vs suprarealism Două dintre scurtmetrajele româneşti apreciate de membrii juriului mi se par simptomatice pentru cele două direcţii principale spre care se îndreaptă absolvenţii UNATC. Lung