- Extern - nr. 225 / 18 Decembrie, 2008 - Sunt convins ca in Brescia, si in general in Italia, v-au ramas in amintire cateva aspecte care v-au impresionat mai mult. Asa este? - Este adevarat, am cateva astfel de amintiri placute, fiindca ceea ce pentru un italian poate ca este un fapt banal, pentru mine a fost neobisnuit si placut. Am sa exemplific cateva dintre acestea. Spre exemplu, fiica mea locuieste in apartamentul unui bloc cu patru etaje. Blocul are lift, casa scarilor este din marmura, mocheta la intrare, iar iluminatul din casa scarilor este ultramodern. Nimic nu se distruge, peretii, atat in interior, cat si in exterior, nu sunt mazgaliti cu vopsea sau cu alte ustensile folosite la inscrisuri. Sefa de bloc are 85 de ani, persoana cea mai in varsta din bloc, toata lumea o asculta si o respecta. Apartamentele in interior sunt nemaipomenit de confortabile, spatioase. Este un bloc pentru persoane cu venituri medii. Ceva amuzant este in legatura cu porumbeii. S-au obisnuit in balconul nostru de la ultimul etaj, unde, cu timpul, si-au facut cuib, au depus oua, le-au clocit si si-au sporit membrii de familie. Intrau chiar in bucatarie, prin geamul deschis, in cautare de-ale gurii. Problema neplacuta a fost ca faceau murdarie. Indiferent la ce metode am recurs, n-am reusit sa-i alung. Am fost nevoita sa spal balconul. Apa a curs si in balcoanele de la nivelele inferioare, iar locatarii au venit sa ma atentioneze. Acolo nimeni nu scutura covoare, fete de masa sau alte textile, pe fereastra. - Aici ne-am obisnuit sa convietuim cu santierele din oras. Este ceva normal, ba chiar imbucurator cand se construieste cate ceva. La noi nu prea sunt reguli, cele care sunt nu se respecta, iar cetatenii din oras suporta noroi si praf. In Brescia este la fel? - Am fost in Brescia cand se construia metroul. Santierul se vedea bine din balcon, se lucra in fata blocului nostr