Cu mult Inainte ca Bulgaria sa fie aliata cu Romania alaturi de Germania nazista, ulterior alaturi de URSS in Tratatul de la Varsovia, iar mai apoi in NATO si UE, intre cele doua tari s-a consumat un conflict tipic balcanic, adica si-au disputat teritorii cu ura si dispret reciproc, in ceea ce s-a numit cel de-al doilea razboi balcanic din 1913.
Bulgarii ne-au reprosat atunci ca i-am atacat miseleste, pe la spate, atunci cand ei incercau sa-i elibereze pe fratii lor din Macedonia, asa cum noi am fi incercat sa-i eliberam pe-ai nostri din Transilvania. Deopotriva, pe ambele maluri ale Dunarii, s-au aruncat valuri de noroi si ura.
Romanii ii priveau cu o dispretuitoare superioritate pe vecinii lor bulgari, demonizati cu inversunare drept poporul cel mai crud, salbatic si primitiv din Europa civilizata, care se simtea in acel moment inselata si scarbita. In consecinta, devenea fireasca si legitima mobilizarea armatei romane ca o mandra si glorioasa purtatoare a traditiilor latinitatii, pentru a apara pacea si linistea Europei. In sens invers, bulgarii ii acuzau pe romani de atitudine duplicitara in conflictul balcanic, avand drept scop sterpelirea Silistrei, mobilizarea armatei romane fiind calificata drept un "act de banditism". Mai mult decat atat, presa bulgara a pus epidemia de holera care a secerat circa 1.850 de militari romani, tocmai pe seama "navalitorilor" romani, deoarece era deja "stabilit" faptul ca acestia erau murdari si se hraneau fara discernamant.
Rapiditatea cu care s-a executat mobilizarea armatei romane - inceputa in noaptea de 22 iunie/5 iulie spre 23 iunie/6 iulie 1913 - a surprins comandamentul bulgar, care estimase drept necesar pentru aceasta operatiune minimum 14 zile. Romania a chemat sub arme 509 820 de oameni, adica 6% din populatia tarii. Sub protectia unor monitoare, traversarea Dunarii de catre armata romana a
