Intr-una din primele sale declaratii de politici publice, data in calitate de presedinte ales al SUA, Barack Obama s-a concentrat pe schimbarea climei, expunandu-si cu claritate atat prioritatile, cat si datele pe care aceste prioritati se bazeaza. Din nefericire, ambele sunt subrede, chiar eronate. Obama si-a schitat politica prin intermediul unei interventii video in cadrul unei Conferinte la varf a guvernatorilor, organizata de guvernatorul Californiei, Arnold Schwarzenegger, pentru a discuta problema incalzirii globale. Declaratia video le-a fost apoi prezentata si liderilor intruniti la Poznan, in Polonia, ca sa stoarca o foaie de parcurs in combaterea incalzirii globale. Obama spunea ca "putine provocari sunt astazi mai urgente pentru SUA si intreaga lume decat combaterea schimbarii climatice".
Asemenea declaratii au devenit peste tot in lume un loc comun pentru majoritatea liderilor politici, cu toate ca ele neglijeaza sa se refere la o problema importanta: cat de mult putem ajuta America si lumea prin politici de clima, in comparatie cu alte politici?
Sa ne uitam, de pilda, la uraganele din America. Este clar ca o politica de reducere a emisiilor de CO2 ar fi avut un impact egal cu zero asupra devastarilor produse de uraganul Katrina in New Orleans, un dezastru altfel de mult anticipat. Chiar si reduceri masive ale emisiilor in urmatoarea jumatate de secol ar produce efecte neglijabile.
In schimb, masurile directe pentru ameliorarea vulnerabilitatilor orasului ar fi avut un impact mai palpabil, reducand costurile inutile si suferinta umana din New Orleans: regulamente mai stricte in constructii, politici mai inteligente de evacuare a populatiei si o mai buna conservare a zonelor umede (care ar fi putut reduce din ferocitatea uraganului). Mai important chiar – un efort sustinut de intretinere si reparatie a digurilor ar fi putut scuti