Cu tot fastul pe care îl cereau, soţii Ceauşescu păstrau în viaţa privată reflexele mediului pauper din care proveneau.Chiar şi după aproape un sfert de veac petrecut în fruntea statului, fosta calfă de cizmar şi Leana lui Briceag rămăseseră oameni cu gusturi extrem de simple. Încă de la intrarea în palat, cei doi se descălţau şi intrau numai în papuci, un obicei păstrat şi astăzi în multe sate din România. Fumatul era, de asemenea, strict interzis în casele în care locuiau.

Simplitatea în gândire a celor doi contrasta, însă, cu dorinţa de a fi înconjuraţi de lucruri cât mai sofisticate şi încărcate de decoraţiuni, uneori de prost gust, povesteşte fostul arhitect “de casă” al celor doi, Camil Roguski, în cartea “Ceauşescu: adevăruri din umbră”.

Uneori, Ceauşescu obişnuia să bea seara câte un păhărel de tărie şi după ce licoarea îi dezlega limba, îşi cuprindea consoarta pe după umeri şi cânta romanţe, în special romanţe interpretate de Ioana Radu, dezvăluia fosta lor femeie de serviciu, Suzana Andreiaş, în cartea “La curtea lui Ceauşescu”.

Deşi aveau la dispoziţie biblioteci întregi, îngrijite de specialiştii de la Biblioteca Naţională a României, cinematograf propriu, o cameră cu un pian, în palatul din Primăverii, un club special amenajat, în ultimii ani ai dictaturii, soţii Ceauşescu, în doi sau împreună cu Emil Bobu şi soţia acestuia, îşi petreceau serile jucând ţintar, tabinet sau table.

Singurele locuri unde ieşeau pentru a se distra erau reşedinţa de la Snagov şi popicăria, fie cea din Primăverii, fie cea de la restaurantul “Muntenia” din Snagov.

“Ea doar juca table cu el şi îl mai fura. (…) Zicea tovarăşul: «Iar m-ai furat, nu mai joc!» «Hai, Nicule, că nu te mai fur»”, povesteşte fosta femeie de serviciu a celor doi. Aceasta nu-şi aminteşte să-i fi văzut vreodată pe cei doi citind măcar o c