Păsări & artiştii pe sîrmă
Am luat avionul spre Viena şi, de acolo, spre Copenhaga; Viena era liniştită, serenă, dar era mai frig ca la Bucureşti - şi tot timpul mi-am răsfoit, neliniştit, manuscrisele. Aveam două cărţi de poeme la mine, în plus, cîteva traduceri, în engleză, în germană, în franceză, ale poemelor mele. În Viena, seara tîrziu, m-am întîlnit cu Robert Şerban, mergeam doar împreună în acelaşi loc, el a ajuns primul, în dimineaţa de sîmbătă, eu am ajuns seara. Hotelul era excelent, chiar în aeroport, am mulţumit, în gînd, Uniunii Scriitorilor, m-am cazat, apoi am ieşit în oraş, am luat CAT (black cat, noaptea toate pisicile sînt negre) - şi, minune, în şaisprezece minute am fost în centrul Vienei, ei bine, nu chiar în centru, dar la capătul faimosului ring. Şi nu a durat chiar şaisprezece, ci vreo două minute şi jumătate în plus.
Şnaps, apfelştrudel, fum
M-am uitat, tot timpul drumului, la filmul care rula pe monitoarele din tren, am coborît şi toamna la Viena mi-a îmbîcsit, brusc, cămaşa cu fum. Am cumpărat o bere la cutie şi am început să beau prin oraş, aşa, hoinărind, şi să mă plimb, îndreptându-se spre biserica Sfântul Ştefan, centrul urbei. Era sîmbătă seara şi vienezii ieşeau cu prietenele la o pizza, la un apfelstrudel, la un şnaps. Erau în grupuri - şi a trebuit să-i ocolesc. Am făcut câteva slalomuri printre străzi lăturalnice şi am ajuns în faţa unei librării care, nu ştiu de ce, aducea cu ,Le Divan" din Paris. Cărţile erau, în vitrina cu pricina, nişte vedete incontestabile, în lumina unor spoturi magice uriaşe. Helas, librăria era, însă, închisă, iar eu, trist, în afara ei, amuşinând. Mă căinam că ajunsesem doar cu vreo jumătate de oră mai tîrziu, dar, acum, asta e: o ratasem şi gata. Dădeam târcoale vitrinelor şi, după ce am privit în tăcere, ca un prost, preţ
