Scrisoarea boierului Neacşu din Cîmpulung de la 1521, simplu document de uz domestic, a inaugurat fără voia autorului limba română scrisă şi, prin ea, literatura română ulterioară. în aceeaşi epocă, o altă scrisoare anunţa descoperirea Braziliei de către flota portughezului Pedro Álvarez Cabral şi, odată cu ea, posibila naştere a unei ţări şi a unei culturi: e vorba de celebra Carta a El-Rei Dom Manuel scrisă de Pero Vaz de Caminha la 1500. Pentru cel dispus să caute asemănări între două limbi şi două popoare, iată o înrudire fortuită şi spectaculoasă - două culturi avînd la bază două scrisori ocazionale.

Pentru a le înţelege sensul auroral, cîteva lămuriri asupra scrisorii portugheze sînt indispensabile. Brazilia a început să existe ca stat abia în 1822, cînd principele regal Dom Pedro a rupt legăturile cu metropola, proclamîndu-se monarh al noului Imperiu. în general, coloniile îşi capătă oficial independenţa după "lupte seculare" ce nu durează doar treizeci de ani, ci sunt într-adevăr seculare, durează secole sau multe decenii. între aspiraţiile afişate ale coloniilor engleze din America de a deveni stat de sine stătător şi naşterea Statelor Unite ale Americii au trecut decenii de frămîntări, înfruntări şi războaie; de la primele aspiraţii independentiste ale indienilor pînă la apariţia Republicii India s-a scurs un secol. Brazilia devine însă Brazilia peste noapte, mai precis în noaptea de 7 septembrie 1822.

Miracolele au la bază explicaţii perfect raţionale. în Brazilia nu s-a petrecut vreo iluminare colectivă de proporţii, care să trezească în oameni dorinţa bruscă a neatîrnării; secole la rînd Brazilia privise fascinată spre Europa. O ciudată inerţie în dependenţa faţă de Lisabona a condiţionat viaţa europenilor deveniţi între timp - prin naştere, obiceiuri, mod de viaţă - brazilieni, dar care continuau să vadă în curtea regală port