Câteva instantanee, surprinse în zilele din decembrie 1989 în Capitală şi publicate în premieră, fac loc şi unor altfel de poveşti despre primele zile în democraţie. Sursa: Nicolae Triculescu
1 /.
"Fără violenţă!" era doar un slogan, ca multe altele născocite prin pieţe. Cadavrele împrăştiate pe stradă erau, culmea, dovada că naţiunea fusese înviată, dotată cu imaginaţie şi pusă să joace într-un spectacol prost. Ceauşeştii trebuiau omorâţi după ce furculiţele lor din aur au fost deconspirate şi au sclipit în imagini, la Televiziunea Română Liberă. Teroriştii - indiferent cine erau ei - trebuiau omorâţi după ce-au fost arătaţi naţiunii, la aceeaşi Televiziune Română Liberă. Era nevoie ca toate astea să se întâmple repede, în numele dreptăţii şi al libertăţii câştigate în stradă.
După ce totul se va fi terminat, pe români îi aşteptau - aşa cum tânjea cineva în acel decembrie 1989, în direct la televiziune, bineînţeles - magazine cu firme luminoase, într-un viitor în care numele Ceauşescu să fie şters din arhive şi înlocuit cu „Dracula din Scorniceşti“. Gânduri naive şi mari, împlinite doar în parte.
Pornind de la un instantaneu şocant, surprins de un fotograf în decembrie 1989 şi nepublicat până astăzi, EVZ vă prezintă trei perspective asupra urii ce invadase fără veste, înainte de Crăciun, studiourile televiziunii, străzile şi „blocurile-cutii de chibrituri“.
SIMBOLURI. Pe strada Edgar Quinet,
revoluţionarii au unit crucea şi pâinea
URA DIN STRADĂ
„Terorişti“ arşi sau decapitaţi în numele dreptăţii
„Ceauşescu anul nou îl va face în cavou!“. Strigau unul, mai mulţi, toţi, înaintea Crăciunului. „Am strigat şi eu, dar după câteva zile mi-am dat seama că e îngrozitor ce se întâmplă, că e atâta ură, că toată lumea vrea moartea cuiva. Aşa era atunci“, pov
