Intre 11 si 14 decembrie, la Nisa a avut loc o reuniune intitulata Forumul Teatrului European. Au participat, cu persoana fizica, reprezentantii a 31 de state si, in spirit, 33 de comentatori ai scenei din tot atatea tari, descrisi, in sedinta inaugurala a Forumului, drept "mari critici"; contributiile acestora, infatisand starea teatrului "lor" in raport cu puterea politica, trimise in prealabil organizatorilor, i-au servit lui Bernard-Henri Levy, figura proeminenta a dezbaterii publice in Franta contemporana, la schitarea unui peisaj amplu al teatrului european. A fost acesta si exact?
Intrebarea este, trebuie spus din capul locului, pur retorica. Filosoful a instiintat cu onestitate audienta ca lectura critica a celor peste 500 de pagini care i-au parvenit s-a produs in 48 de ore... Daca i-a permis etalarea unor idei stralucite asupra culturii scenice continentale si a existentei sale in context politic, performanta i-a prilejuit, nu mai putin, un numar de scapari si confuzii denuntate ulterior, in timpul lucrarilor propriu-zise ale Forumului, de autorii nedumeriti. (Personal, am descoperit ca unele caracteristici atribuite teatrului romanesc si pe care nu le-am recunoscut ca fiind enuntate de mine erau proprii, de fapt, teatrului portughez - ma rog, ramanem in geanta latina...) Altminteri, Levy a deschis realmente admirabile perspective asupra actualitatii problematice a acestei arte perene; astazi, a spus el printre altele, teatrul nu se mai adreseaza maselor si nici macar multimii, ci unei elite pe care o transforma temporar, prin forta sa, in comunitate aproape mistica. Sublim.
Suparatoarele, totusi, nepotriviri dintre realitate si rezumatul ei teoretic, existente in sinteza filosofului, au parut, de altfel, sa dea tonul intregii reuniuni. Forumul a fost organizat de Teatrul National din Nisa, prin (relativ) noul sau director, regizorul s
