Poate că mor... de-aceea-ţi scriu întruna?

Bezmeticindu-ţi sufletul şi trupul.

Fii bună, rea, te rog, n-aibi nici un scrupul.

Lumină, umbră, pe rînd, soare, lună,

Îmi străjuiesc cuvintele spre tine.

Îmbobocesc fiece gest de-al tău în floare,

Munţi de miresme, fluturi sun din zare,

Şi-ţi rotunjesc, după tipar de şold, izvoare,

Neabătut de lene sau ruşine.

Mă strădui să plătesc cu carnea mea,

Spuzită-n răni, ce ai tu mai agale,

Mai nefiresc de dulce, mai lalea

Larg desfăcută-n în odaia-n care

Numai o zi am stat sub roua grea? Poate că mor... de-aceea-ţi scriu întruna?

Bezmeticindu-ţi sufletul şi trupul.

Fii bună, rea, te rog, n-aibi nici un scrupul.

Lumină, umbră, pe rînd, soare, lună,

Îmi străjuiesc cuvintele spre tine.

Îmbobocesc fiece gest de-al tău în floare,

Munţi de miresme, fluturi sun din zare,

Şi-ţi rotunjesc, după tipar de şold, izvoare,

Neabătut de lene sau ruşine.

Mă strădui să plătesc cu carnea mea,

Spuzită-n răni, ce ai tu mai agale,

Mai nefiresc de dulce, mai lalea

Larg desfăcută-n în odaia-n care

Numai o zi am stat sub roua grea?