Scriitorul nu are un statut respectat şi respectabil azi, în România, (deşi, iată, în nomenclatorul de profesii suntem înscrişi cu două meserii: "scriitor" şi "poet"), iar părerea despre scriitori nu e deloc favorabilă. Cu toate acestea, în grădina scriitoricească mulţi dau năvală: de la sobri politicieni care devin graţioşi, suavi poeţi, până la foşti instructori culturali de pe la fostele judeţene de partid care, pe baza activităţii de atunci, vor acum să devină membri ai Uniunii Scriitorilor. Gripa asiatică a scrisului a făcut ravagii, în ultima vreme, mai ales în rândul vedetelor. De ce ar trebui să ne ocupăm de cărţile vedetelor dacă tot sunt ele doar produse de piaţă? Simplu: pentru că ele au intrat pe un teritoriu care nu le aparţine şi în care creează confuzie. Aşa cum Nicoleta Luciu a apărut pe locul cinci în top 10 "cei mai buni actori", tot astfel ne putem trezi cu Mihaela Rădulescu pe locul al doilea (după Cărtărescu) în "cei mai buni scriitori români". Până la urmă vina nu e a lor, nu e publicului, e a celor care prin tăcere sporesc a lumii (culturale) confuzie!
"Vara e cald". "Apa e udă". "Când vine noaptea, se face întuneric". "Iubirea e un lucru mare". "Bârfa e un semn de invidie". "Femeia e pe deplin femeie dacă e şi mamă". "Suferinţa se tratează prin muncă". "Scandalul vinde ziarul". "Nu orice blondă e proastă". "Intelectualii nu vorbesc pe înţelesul mulţimii, d-aia n-au succes". "Oricine vrea o iubire adevărată".
Aceste banalităţi, şi încă multe altele, sunt cuprinse în colecţia "Despre lucrurile simple" prezentată de Mihaela Rădulescu pe podiumul Editurii Polirom. În paginile revistei unde-au apărut, aceste panseuri păreau de-o profunzime comparabilă cu meditaţiile lui Patapievici sau Liiceanu. Pentru cititoarele publicaţiei, Mihaela Rădulescu era un soi de guru al gândirii cu premeditare, cum ar zice "caţavencii". În och
